Reţete Culinare Pescăreşti

Şalău

Chiftelute de Şalău
Timp de preparare:
45 min (complexitate medie)
Ingrediente
150 gr. carne de peste fiarta (Şalău sau cod), 1 felie franzela, 1 lingurita orez fiert, 1/4 ou, sare, 2 cartofi, 10 g unt, verdeata, 2 felii sfecla, 1/2 rosie
Mod de preparare
Carnea de peste fiarta se desface cu grija de pe oase si se da prin masina de tocat impreuna cu felia de franzela inmuiata si stoarsa. Se amesteca apoi cu orezul fiert, oul si sarea pina se omogenizeaza. Se formeaza chiftelute mici, care se fierb in aburi 15-20 minute, peste care se pun untul si verdeata.
Se servesc cu cartofii fierti taiati felii, sfecla si rosiile ca salata

Fileuri de Şalău in crusta de ierburi

Timp de preparare:
(complexitate medie)
Ingrediente
4 ciuperci mijlocii (champignon), 4 cepe mici de arpagic, cate 1/2 legatura de patrunjel, busuioc si ceapa verde (de arpagic, cu codite cat mai subtiri si fragede), 100 gr. unt, 2 linguri de pesmet, 1 galbenus de ou fiert tare, 4 fileuri de Şalău (sa aiba piele pe o parte), sare, piper, grasime pentru forma, 100 ml vin sec, 1 lingura suc de lamaie.
Mod de preparare
Se spala ciupercile, se curata si se taie marunt. Se curata ceapa si se toaca. Se spala patrunjelul si busuiocul, si li se rup frunzulitele. Cateva frunze de patrunjel se pun deoparte, pentru decor. Se taie foarte fin patrunjelul si busuiocul. Se taie ceapa verde in ineluse subtiri, cu codite cu tot. Toate ingredientele prezentate se amesteca cu untul inmuiat, pesmetul si galbenusul de ou, zdrobit cu furculita. Se clateste pestele, se usuca in hartie de servetel, se sareaza, se pipereaza. Se asaza cu partea acoperita de piele intr-o tava unsa cu grasime. Deasupra fileurilor de peste se intinde amestecul de ciuperci cu ierburi. Se toarna vinul si se baga tava in cuptorul incins, vreme de cca 15 minute. Cand e gata, se presara cu frunze de patrunjel

Rasol de Şalău cu maioneza

Timp de preparare:
50 min (complexitate redusa)
Ingrediente
1,5 kg. peste alb (Şalău etc.), zarzavat de supa, 500 gr. cartofi, 1 buc. ceapa, o foaie dafin, boabe de piper, sare, verdeata, maioneza
Mod de preparare
Se fierbe bine zarzavatul de supa, ceapa taiata in doua, sare, boabe de piper si foaia de dafin. Se trage vasul la marginea plitei si, dupa ce nu mai fierbe, se introduce usor pestele intreg, curatat si spalat. Se fierbe apoi la foc iute. Cind este gata, se scoate pestele, se asaza in farfurie si, dupa ce s-a racit, se acopera cu maioneza.
Se serveste cu cartofi fierti, presarati cu patrunjel tocat

Şalău cu ciuperci

Timp de preparare:
45 min (complexitate redusa
Ingrediente
1 Şalău, 3 cepe, ½ kg ciuperci, patrunjel verde, 1 pahar vin, sare, piper, untdelemn.
Mod de preparare
Se curata Şalăul si se taie bucati. Ciupercile se spala si se taie felii, se pun la fiert alaturi de ceapa taiata marunt, adaugand 1 lingura de ulei

Şalău cu sos de lamiie

Timp de preparare:
50 min (complexitate redusa)
Ingrediente
400 gr. Şalău, 1 buc. morcov, 1 buc. radacina patrunjel, 1/2 buc. telina, sare, o lingurita zeama de lamaie
Mod de preparare
Se fierbe zarzavatul, curatat si taiat felii, in apa cu sare si, cind este fiert, se adauga pestele curatat. Se lasa sa fiarba incet 15-20 minute. Cind este fiert, pestele se scoate cu grija sa nu se sfarime si se aseaza pe o farfurie cu zarzavatul si cartofii fierti, taiati felii.
Deasupra se toarna zeama de lamiie, uleiul si se presara verdeata

Şalău la gratar

Timp de preparare:
40 min (complexitate redusa)
Ingrediente
200 gr. Şalău, 5 gr. unt, sare
Mod de preparare
Şalăul curatat se fierbe in citeva clocote la foc incet, apoi se scoate si se frige la gratar. Se ia cu grija, sa nu se sfarime.
Se serveste cu untul deasupra si diferite garnituri de legume

Şalău mic pane

Timp de preparare:
1 h15 min (complexitate redusa)
Ingrediente
1 kg Şalău mic, 2 linguri faina, 2 oua, 1 lingura lapte, pesmet, sare, 1 lamiie, 4-5 linguri ulei
Mod de preparare
Se curata salaii, se spala, se sareaza si se lasa sa stea ½ de ora. Fiecare Şalău se usuca cu un servet curat, se da prin oul batu cu o lingura de lapte, prin faina, apoi din nou prin ou si prin pesmet. Se tine pestele cu o mina de cap, iar cu cealalta mina de coada si se tavaleste bine prin pesmet, astfel incit sa fie peste tot si uniform imbracat in pesmet. Se prajeste in ulei incins, la foc mic, pentru ca sa se rumeneasca frumos, fara sa se arda. Se asaza pe farfurie Se garniseste cu lamiie taiata sferturi.

Şalău in aspic

1 h (complexitate medie)
Ingrediente
1-1,200 kg Şalău, 10-12 gr. gelatina, 1 buc. morcov, 1 buc. radacina patrunjel
Mod de preparare
Şalăul curatat si spalat se taie felii. Oasele, capul fara branhii, resturile de la curatat si icrele se pun in cratita, se adauga condimente, ceapa, sare, foi de dafin (1-2 foi), se toarna apa si se pun la fiert. Dupa 20-30 minute se pun in aceeasi cratita bucatele de Şalău si se fierb 10-15 minute. Cind pestele este gata, se scoate cu lingura de spuma si se asaza pe un platou sub forma de peste intreg, insa cu mici distante intre bucati si se lasa la rece. Zeama ramasa se strecoara si cu ea se prepara 2-2 1/2 pahare de aspic. Se dizolva in zeama galatina muiata, se lasa sa dea un clocot si se strecoara printr-un servet. Fiecare bucata de Şalău se garniseste cu felii de lamiie, morcovi taiati in forma de stelute, verdeata. Se toarna deasupra aspicul cite putin, de doua, trei ori, in asa fel ca garnitura sa nu fie miscata din loc, iar bucatile de Şalău sa fie acoperite cu aspic. Platoul se tine la loc rece pina cind aspicul se intareste.
Ca garnitura se pot servi varza rosie, salata de cartofi, castraveti proaspeti sau murati, sos de maioneza

Şalău prajit cu usturoi

Timp de preparare:
30 min (complexitate redusa)
Ingrediente
1 kg Şalău, 2 capatani medii usturoi, 4-5 buc. rosii, ulei, sifon
Mod de preparare
Se alege un Şalău de cca 1-1.5 kg, se curata, se fileteaza si se prajeste in ulei. Separat se piseaza usturoiul si se face un mujdei, adaugind putin cite putin ulei La sfirsit se adauga putin sifon. Cind e de consistenta unei maioneze, se adauga rosiile coapte si sfarimate. Se asaza intr-o tava cite un strat de mujdei si un file (fierbinte) de peste. Primul si ultimul strat trebuie sa fie de mujdei. Se lasa sa se raceasca, eventual peste noapte, la rece.
Se serveste rece, cu cartofi, eventual morcovi fierti.

Sufleu de Şalău

Timp de preparare:
1 h50 min (complexitate medie)
Ingrediente
clatite, fileuri de Şalău, sos bechamel
Mod de preparare
Se fac 4-5 clatite de dimensiunile unui vas Jena. Se tapeteaza cu unt. Se pune la baza o clatita, apoi fileul fiert, iar clatite, iar file. Peste ultima clatita se toarna un pahar de smantana, sos bechamel si cascaval ras.

Şalău polonez rapid

Timp de preparare:
40 min (complexitate redusa)
Ingrediente
500 gr. Şalău, zarzavaturi, cartofi, sos de oua cu unt
Mod de preparare
Şalăul curatat si spalat se taie felii late si se fierbe impreuna cu zarzavatul, ca la pestele inabusit. Dupa aceea se prepara un sos de oua si unt. Bucatile de peste fiert se pun pe un platou, se garnisesc cu cartofi fierti.
Se toarna deasupra sosul sau se serveste separat in sosiera

Şalău marinat

Timp de preparare:
30 min (complexitate redusa)
Ingrediente
8 fileuri de Şalău (a 50 g), 3 linguri ulei de masline, sare, zeama de lamaie, o telina, o lamaie intreaga.
Pentru marinata: 350 ml otet, 350 ml vin alb, doua foi de dafin, o lingurita piper boabe, zahar.
Mod de preparare
Se spala fileurile, se zvanta, se prajesc in uleiul incins (cate doua minute pe fiecare parte) si se condimenteaza cu sare si zeama de lamaie. Se curata telina si se taie felii subtiri, la fel ca si lamaia

Şalău in sos de Riesling

Timp de preparare:
40 min (complexitate medie)
Ingrediente
4 bucati file de Şalău a cite 200 g, 50 gr. carne afumata, 4 linguri de Riesling, o ceasca de apa, 1 pahar de smintina, 1 galbenus de ou, suc de lamiie, o lingura de gelatina pentru alimente, o legatura patrunjel, o lamiie, sare
Mod de preparare
Pestele se curata si se acreste cu lamiie. Carnea afumata se taie in cuburi si se pune la fript, apoi se pun la fript fileurile de peste, fiecare parte timp de 3 minute pina primesc o culoare maronie. Se toarna Riesling, se pune capacul si la cea mai mica flacara se frige inabusit timp de 10 minute. Se scoate pestele, se sareaza usor si se tine la cald pe o plita incalzita in prealabil. Se amesteca gelatina in apa si se adauga la zeama fripturii dupa care se da citeva clocote. Se pune galbenusul in smintina si se amesteca in sosul care nu mai clocoteste. Se ia oala de pe cuptor si se adauga sare dupa gust. Se toarna apoi sosul peste fileurile de peste si se garniseste cu patrunjel verde taiat si cu felii de lamiie
Se poate servi ca si garnitura cu sparanghel sau cartofi prajiti

Şalău cu sos de rosii

Timp de preparare:
(complexitate redusa)
Ingrediente
750 g fileuri de Şalău proaspat sau congelat, 600 g conopida (sau broccoli), 1-2 lingurite de capere, 250 g orez, sare, 1 ceapa, 1 lingura de untdelemn, 400 g rosii pasate (conserva) sau 1/2 sticla de ketchup dulce, piper, 3-4 linguri suc de lamaie, 4 linguri de unt, putina faina.
(pentru 4 persoane
Mod de preparare
Daca sunt congelate, se pun fileurile de peste sa se dezghete, unul langa altul, pe o farfurie. Caperele se scurg intr-o sita de ceai. Separat, se fierbe conopida sau broccoli in apa cu sare si cu o lingura de unt (fara a se sfarama). Se strecoara, se dau cu sare si piper. Se fierbe si orezul in apa sarata, se scurge bine, se amesteca cu putin unt. Se calesc caperele in unt si se pun in orez. Se curata ceapa, se toaca marunt si se caleste in untdelemnul incins. Se adauga pasta de rosii si se lasa 5 minute sa clocoteasca la foc potolit. (Ketchup-ul se foloseste direct din sticla). Se adauga sare si piper. Fileurile de peste se zvanta intr-un servet, se stropesc cu suc de lamaie, se sareaza, se pipereaza. Se tavalesc prin faina si se prajesc in unt incins, pe ambele parti. Pestele se serveste cu garnitura de orez cu capere, sosul de rosii si conopida sau broccoli.

Şalău cu patrunjel verde

Timp de preparare
45 min (complexitate medie)
Ingrediente
2 cepe, 2 catei de usturoi, 4 linguri ulei, 500 g rosii taiate bucatele, sare, piper, circa 600 g file de Şalău, 2 linguri capere, 1 legatura de patrunjel verde, 1 lingura mustar
Mod de preparare
Se pun la incins 2 linguri de ulei si se calesc ceapa si usturoiul. Se adauga rosiile, sare si piper, se lasa sa fiarba incet circa 5 minute, fara capac. Cand s-au inmuiat legumele, se rastoarna intr-un vas de Jena. Se spala pestele, se zvanta, se sareaza, se pipereaza si se asaza peste rosii. Se taie marunt caperele, se amesteca cu patrunjelul tocat, mustarul si restul de ulei. Cu pasta astfel preparata se ung fileurile de peste. Se acopera sosul cu un capac, se baga in cuptorul incins si se lasa pestele sa se patrunda circa 20 de minute.
Se poarte servi cu garnitura de cartofi fierti.

Şalău cu cascaval si smintina

Timp de preparare:
50 min (complexitate medie)
Ingrediente
1 ½ kg Şalău, ½ kg smintina, 300 gr. cascaval, 2 linguri unt, 1 lingura faina, sare
Mod de preparare
Se fierbe pestele si se inlatura oasele. Se unge cu unt vasul care merge la cuptor, se asaza fileurile de peste, presarind printre rinduri cascaval taiat cuburi mici. Se toarna deasupra smintina amestecata cu faina si pe deasupra cascaval ras si o parte din unt. Se da la cuptor. Se serveste fierbinte cu unt deasupra

Rasol de Şalău cald

Timp de preparare:
1 h (complexitate redusa)
Ingrediente
1 ½ -2 kg Şalău, 1 morcov, 1 patrunjel, 2 cepe, sare, 1 foaie dafin, piper, 200g unt, verdeata, sare de lamiie
Mod de preparare
Se fierbe pestele in apa clocotita cu sare, in care a fiert mult zarzavat, piper si foi de dafin. Inainte de a se pune pestele, se adauga in apa o lingura de otet. Se serveste cald cu unt incalzit amestecat cu zeama de lamiie si verdeata tocata fin. Sosul se toarna peste pestele fierbinte, imediat ce s-a scos din zeama.
Se serveste cu zarzavatul in care a fiert, ca garnitura

File de Şalău

Timp de preparare:
3 h20 min (complexitate redusa)
Ingrediente
un Şalău mijlociu, otet, ulei, tarhon tocat, 2-3 foi de dafin, piper, sare, faina, ou, pesmet, unt sau untura
Mod de preparare
Se curata un Şalău mijlociu. Se taie capul si coada. Se desface drept in doua in lungime. Se curata de piele, se scoate sira spinarii si se baga de seama sa nu mai ramana nici un os. Carnea astfel pregatita, se pune sa se marineze intr-un castron cu putin otet, ulei, tarhon tocat, 2-3 foi de dafin, piper, sare. Dupa 2-3 ore se scoate, se scurge bine de marinata, se da prin faina, apoi prin ou si in pesmet, si se prajeste in unt sau untura fierbinte.
Se serveste cu un sos de rosii sau sos ravigote.

Pescuitul la Copcă

Pescuitul la copcă

Probabil ca multi se intreaba de ce sa iesi afara o zi intreaga de iarna, in loc sa stai cuminte in casa, la caldura. Pescarii care in acest sezon nu se multumesc sa lege carlige si sa viseze la partidele de pescuit trecute si viitoare, stiu de ce. Celorlalti le voi spune ca nimic nu se compara cu bucuria primului bibanel, prins intr-o zi de ianuarie, dupa o periada atat de lunga de "post" intr- ale pescuitului. E ca si cum ai revedea un prieten bun, pe care nu l-ai mai vazut de mult timp.
Precautii
Decat sa ajungeti in apa si sa fiti scosi de acolo de prieteni, mai bine preveniti acest lucru. Nu intrati pe gheata daca e mai subtire de 10 cm. Decat poate cu niste talpici in picioare, care sa micsoreze presiunea exercitata asupra ei. Aveti grija ca acesti centimetri sa fie de gheata limpede, de senin, adica formata datorita frigului si nu prin depunerea zapezii pe apa. Gheata formata prin tasarea zapezii are bule de aer, care o fac sa fie sfaramicioasa. Fiti atenti la grosimea ghetii in locurile cu un curent usor de apa, la mal, langa stuf, fiindca de obicei aici grosimea ghetii este mai mica. Cel mai bine e sa inaintati facand copci de control, din 5 in 5 metri. Ideal ar fi sa aveti o funie de vreo 10 metri, pe care sa v-o legati de mijloc, lasand capatul celalalt liber. Daca veti cadea in apa, cei care vin sa va salveze sa aiba de ce apuca. Daca inaintea dvs au intrat pe gheata alti pescari, intrati pe urmele lor.
Echipament
Imbracamintea trebuie sa ne asigure caldura, dar nu trebuie neaparat sa nu ne mai putem misca datorita ei. Imbracati-va cu lucruri din lana, mai degraba decat cu sintetice. Puneti-va o pereche de ciorapi de bumbac, peste care trageti o pereche de ciorapi din lana. Bocancii e bine sa aiba o talpa cat mai inalta. Cea mai potrivita caciula, este cea ruseasca cu urechi care se pot lasa in jos. Va asigur ca dupa un timp va va fi cald si o veti scoate din cand in cand sa va racoriti. Manusile cele mai potrivite sunt tot din lana, cu un deget. Nu le scoateti, ci taiati-le varfurile astfel incat sa puteti scoate degetele afara. Pe langa imbracaminte si incaltaminte, e bine sa aveti si un "incalzitor" din prune, mai ales daca sunteti impreuna cu cativa prieteni. Chiar daca nu o sa prindeti prea multi pesti, va va ramane amintirea unei zile pline de povesti pescaresti. Bineinteles, nu sunt de dorit exagerarile in aceasta privinta.
Echipament pescaresc
Ustensilele folosite la acest pescuit sunt ceva mai simple. O lanseta scurta (1-1,5 metri) sau o undita de aceeasi lungime, pe care ati improvizat un dispozitiv de inmagazinare a firului, sunt suficiente. Firul va fi mai subtire decat cel din timpul verii, pentru ca ingheata si devine rigid. Si nici pestii nu sunt bataiosi ca vara. Bristele si dandinetele, marmustele, e bine sa vi le cumparati din vreme. Tot din vreme trebuie sa va pescuiti niste pestisori momeala si sa-i pastrati intr-un acvariu sau butoias mai mic (carasei, rosioare). Instrumentul cu care faceti copci e hotarator pentru reusita partidei de pescuit. Cu cat face o copca mai repede si necesita mai putin efort, cu atat e mai bun.. O sa mai aveti nevoie si de o supiera, de genul aceleia folosite in bucatarie la indepartarea spumei din oala in care fierbeti carne. Va trebuie la indepartarea pojghitei de gheata ce se formeaza in copca.
Metode
La copca se poate pescui in urmatoarele moduri:

1. Cu pestisor viu, indeosebi la stiuca. Intepati pestisorul cu un singur carlig simplu, mare. La acest pescuit nu aveti nevoie nici macar de undita, e suficient un bat cu o lungime mai mare decat diametrul copcii. Firul (0.20-0.30 mm pentru stiuca, cu struna metalica, 0.10-0.15 mm pentru biban) se leaga de mijlocul batului, iar batul se aseaza intr-o pozitie instabila, astfel incat o trasatura a pestelui mai puternica sa-l faca sa cada. Nu folositi pluta, ci numai un plumb la 20-30 cm de pestisor, care sa-l faca sa ramana la adancimea dorita. Pescarului nu ii ramane de facut decat sa urmareasca aceste bete popic si sa recupereze pestele cand acesta a muscat.

2. Cu momeli naturale, la biban, babusca, rosioara. Cele mai folosite sunt momelile numite impropriu "libelule", ramele subtiri, viermusii. Carligele sunt foarte subtiri, numere mici (14 - 22). Toate momelile se pot pune in carlig singure sau in buchet. Pluta este specifica pescuitului la copca, mica (1,5 cm inaltime, 0,5- 1cm diametru), fara antena, pe care apa ingheata si o dezechilibreaza. Se regleaza la rasul apei. Firul va fi cat mai subtire cu putinta (0.08 - 0.15 mm).

3. Cu momeli artificiale la stiuca, biban, rosioara, babusca. Pentru stiuca si biban se folosesc dandinetele si bristele. Acestea se joaca usor, cu miscari cat mai naturale. De obicei muscatura are loc pe traiectoria descendenta. Pentru biban, rosioara si babusca, cea mai folosita (de catre mine) este marmusca de 0.5 cm, pe al carui ac s-au infipt 2-3 libelule. Pe fir se pune o pluta minuscula, care se tine scufundata la 1,5 - 2 cm sub oglinda apei. Se pune montura in apa, dupa care se regleaza pluta. Se executa cateva miscari in sus si in jos a firului, cu o amplitudine de 20-30 cm (aici ne ajuta mult pluta), dupa care se asteapta un timp.
Muscatura survine in timpul miscarilor (si aici ne ajuta la sesizarea muscaturii undita, pe care v-o recomand sa o faceti dintr-un spic flexibil de undita, de 30-50 cm), sau in perioada de pescuit"stationar", cand vom vedea pluta miscandu-se. Daca dupa 10-15 minute de pescuit intr-o copca nu aveti nici o muscatura, incercati alta copca, urmand sa reveniti la aceasta dupa un anumit timp. Muste artificiale - Aruncarea simpla Este o aruncare de baza pentru un muscar, prima cu care ar trebui sa inceapa.Etapele acestei aruncari sunt urmatoarele: Pescarul tine lanseta in fata, paralel cu apa, cu firul intins pe apa, in fata sa, pe o lungime de 4-5 metri. Lanseta se ridica pana la pozitia orei 2, ridicandu-se astfel si firul de pe apa. Dupa ce tot firul a ajuns in aer, imprimam o miscare brusca spre inainte a lansetei, pana la pozitia orei 10. Miscarea trebuie sa semene cu una de biciuire. Aveti grija ca firul sa nu atinga nimic in spate. Este bine sa exersati acesta aruncare mai intai pe iarba.
Muste artificiale - Aruncarea rostogolita
Etapele acestei aruncari sunt urmatoarele:
1. Pescarul tine lanseta in fata, paralel cu apa, cu firul intins pe apa, in fata sa, pe o lungime de 6-7 metri.
2. Lanseta se ridica pana aproape de verticala, ridicandu-se astfel si o parte din firul aflat pe apa. Ridicarea se face ca la inteparea unui peste cu undita, din cotul mainii drepte. La sfarsitul miscarii varful lansetei se afla in dreptul urechii stangi.
3. Aducem lanseta in dreapta noastra, printr-o miscare circulara, astfel incat varful ei sa descrie un semicerc cu deschiderea in fata noastra. Tehnica recuperarii snurului in pescuitul la musca artificialaÎn pescuitul cu voblere sau cu lingurite, atacul pestelui este declansat de animarea artificialelor prin recuperarea firului la o anumitã vitezã, cu ajutorul mulinetei. Însã recuperarea nu este o parte importantã doar la pescuitul cu nãluci metalice sau voblere, ci si în pescuitul cu muste artificiale, fie cã acesta este practicat pe râu sau pe lac. Lucrul de care trebuie sã tinem seama la recuperarea snurului este comportamentul mustelor de pe forfac, care trebuie sã fie cât mai natural cu putintã pentru a putea pãcãli un peste. Desi recuperarea snurului are mai multe scopuri, cel principal rãmâne însufletirea mustei, astfel ca ea sã poatã fi luatã drept una dintre suratele ei.Prin variatia vitezei si stilului de recuperare, putem sã schimbãm comportamentul mustei noastre artificiale si adâncimea la care aceasta lucreazã. Dacã sunteti într- o zonã în care vedeti pestii hrãnindu-se, dar refuzã musca dumneavoastrã, este de ajuns uneori doar o micã variatie în comportamentul mustei, variatie indusã de modul în care recuperãm, vitezã etc. Muscarii care pescuiesc pe lac îndeosebi trebuie sã fie întotdeauna atenti la cele ce se întâmplã în preajma mustei lor, pentru cã de multe ori pestii urmãresc musca pânã aproape de mal, si o atacã abia atunci când aceasta se pregãteste sã iasã din apã pentru o nouã lansare. Acest caz este foarte bine cunoscut mai ales acelora care pescuiesc la clean, pentru cã acesta de multe ori urmãreste nãluca, si o atacã doar dacã apare o variatie în comportamentul acesteia. Pentru mentinerea contactului optim cu musca, trebuie sã tinem vârful lansetei de muscã îndreptat în jos, la cca. 30de cm de apã. Comportamentul mustei nu poate fi influentat doar de recuperarea snurului cu mâna, ci si de coborârile repetate ale vârfului lansetei. Cel maiîndemânatic ne va fi dacã vom folosi pentru tinerea firului recuperat degetul arãtãtor sau inelar. În lacuri, de mare efect este o recuperare foarte lentã. Majoritatea nimfelor care trãiesc în lacuri nu se deplaseazã foarte repede, de aceea, pentru ca prezentarea noastrã sã fie cât mai realisticã, vom încerca sã imitãm miscarea lentã a acestora. Zvâcnirea unei insecte poate fi imitatã uneori doar prin recuperarea lentã, de 2-3 cm odatã si mici ridicãri si coborâri ale lansetei. Recuperarea poate fi si de tip pasiv, adicã lansãm, recuperãm surplusul de fir si apoi lãsãm mustele sã fie animate de eventualele valuri si adieri de vânt. În acest caz, spre deosebire de recuperarea activã, atacul pestelui este fin, de multe ori avem doar senzatia vagã cã ceva este acolo, la capãtul forfacului. Dacã simtim ceva, este bine sã întepãm, chiar dacã nu simtim nimic concret, pentru cã de multe ori firul face burtã si muscatura se transmite greu pânã la pescar. Când recuperãm snurul, este bine sã nu îl lãsãm la voia întâmplãrii în apã, ci sã îl strângem în colaci, în mâna stângã. Dar nu doar recuperarea lentã dã rezultate, ci si cea rapidã. Mai ales dacã folosim un streamer, pe un lac cu pãstrãv, aceasta trebuie sã fie dstul de rapidã, deoarece este stiut cã si la vobler, dacã nu recuperãm repede, nu prea avem sanse sã prindem un peste.

Roşioara

Rosioara (Scardinius erythrophtalmus)

Denumirea stiintifica : Scardinius erythrophtalmus

Denumiri populare : rosioara, babusca rosie

Familia : cyprinidae Raspandire Rosioara este raspândita în apele Europei, din Suedia panaîn Mediterana si Asia Mica.

În România se gaseste în aproape toate apele statatoare de deal si ses, precum si în râurile din aceeasi zona. Dimensiuni Lungimea medie a acestui peste este de 20-30 cm, dar sunt si exceptii de 35 cm, iar greutatea de 200-300 g, cu maximul pâna la 1- 2 kg.

Descriere

Numele rosioarei vine de la culoare rosie a inotatoarelor.Are corpul comprimat lateral, acoperit cu solzi mari si bine fixati în piele. Botul este scurt, gura mica, terminata oblic, îndreptataîn sus (adaptare la pescuitul în straturile superioare ale apei) si lipsita de mustati. Înotatoarea dorsala este situata mult înapoi dupa înotatoarele ventrale. Culoarea pe spate este albastru închis cu nuante de verde sau cafeniu, iar laturile corpului si burta sunt argintii. Înotatoarele, caracteristice acestui peste, sunt de un rosu aprins, cu exceptia dorsalei. Ochii sunt aurii si nu rosu-galbui ca babusca, cu care este deseori confundata. Mod de viata Este un peste sedentar, simtindu-se în largul lui în baltile cu vegetatie abundenta. În râuri îl gasim mai ales în sectoarele cu un curs mai lent. Traieste în cârduri formate din exemplare de dimensiuni apropiate. Rosioarele "serioase" (mai mari de 0,5 kg) umbla singure. Vara si toamna, pâna la caderea vegetatiei, o gasim în mijlocul vegetatiei, în culoarele dintre nuferi. De aici pândeste caderea insectelor în apa, tântari, muste, mici gaze. Alaturi de acestea manânca larve de insecte, viermi, melci, precum si plante acvatice. Înmultire Are loc in perioada aprilie - iunie, la o temperatura a apei în jur de 18 grade Celsius. În perioada de împerechere, masculii au culorile mai accentuate. Momeli Momelile folosite cu succes la pescuitul rosioarei sunt viermusii albi de carne, râmele mici, larvele de "libelule", bucatelele de pâine, aluaturi diverse. În timpul verii o momeala "prinzatoare" o constituie cosasii. Rosioara, fiind un peste care vâneaza la suprafata apei, poate fi pescuit si cu muste artificiale, mai ales exemplarele mari.
Se foloseste îndeosebi nadirea de apel, câteva firimituri la 8- 10 lansari. Varga va fi telescopica, cu o lungime de 4-7 metri, cât mai usoara. Rosioara se poate pescui si cu undita rubesiana, de 9- 12 metri, atunci când conformatia lacului o impune (mal putin adânc, plin de vegetatie, cu distanta mare pâna la primele ochiuri de apa). Lanseta se foloseste mai putin la pescuitul rosioarei. Cel mai folosit este firul monofilamentul de 0,12-0,15 în general, un pic mai gros acolo unde ne asteptam la exemplare mai mari sau agatarile în vegetatie sunt frecvente. Pentru pescuitul "la pipait" nailonul va fi mai subtire, 0,10-0,12. Pluta va avea o portanta de 0,10-1 gram, în functie de valuri. Formele cele mai utilizate sunt cele tip "morcov" sau"picatura", cât mai sensibile, cu antena si chila de dimensiuni mai mici, de maxim 5 cm.Plumbul :se folosesc 3-4 alice la distanta de 2-3 cm una de alta, exact cât sa lesteze pluta. Atunci când pescuim în apropierea suprafetei apei (20-30 cm) se pune numai o singura alica, imediat sub pluta, care sa o echilibreze. Cârligele folosite vor avea numarul 12-16, cu tija subtire, pentru a nu deteriora momeala.
Metode de pescuit

În timpul verii, dupa prohibitie, rosioara urca la suprafata apei pentru a culege gâze cazute pe apa, printre ierburile acvatice. Este firesc deci ca cele mai utilizate metode de pescuit ale rosioarei sa fie cele la suprafata apei. Se pescuieste fie cu o pluta mica usor lestata, cu cârligul la o adâncime de 20-30 de centimetri, fie fara plumb si pluta, "la pipait", folosind ca momeala o insecta (cosas), sau o bucatica de pâine. Fiind un pescuit "la vedere", prezenta pescarului trebuie sa fie cât mai discreta, evitând ca umbra sa cada pe apa. Toamna, dupa caderea vegetatiei, rosioara coboara spre fundul lacului. Se va folosi o pluta cu o portanta mai mare, cu alicele de plumb montate în apropierea cârligului, pentru a cobori linia rapid la adâncimea dorita. Momeala utilizata va fi buchetul de viermusi albi de carne sau rame mici de gunoi. Iarna, la copca, alaturi de biban, ghibort si babusca se poate pescui ocazional si câte o rosioara, atunci când momeala este un buchet de larve de libelula

Plătica

Platica (Abramis Brama)

Clasa: Actinopterygii; Ordinul: Cypriniformes; Familia: Cyprinidae.
Denumire in engleza: Bream, Carp Bream.
Denumiri populare: Platica, Carjanca, Ruginoasa.
Dimensiuni: In mod normal este intalnita cu dimensiuni de 20-40 cm si o greutate de 300 - 800g. Exceptional peste 70 cm si 5-6 kg. In Delta Dunarii exista marturii despre platici de peste 10 kg.
Areal: Este un peste de apa dulce, raspandit in aproape toata Europa, de la Cercul Polar pana in Alpi si Pirinei si din Irlanda pana in Urali. Traieste si in ape salmastre din Baltica, Azov, Caspica si Aral.
In Romania este un peste comun in apele dulci, fara prea mare importanta pentru pescarii nostri. Traieste in rauri, din zona mrenei pana in Delta, in apele salmastre ale Razelmului si a fost intalnita chiar si pe litoralul Marii Negre.
Descriere si mod de viata: Platica este un peste deoosebit, forma corpului este inalta si puternic aplatizata, ochii mari, gura mică, fără mustăţi, semiinferioară, protractilă. Corpul este acoperit cu solzi moi, muchia burtii este lipsita de solzi. Culoarea platicii este foarte variata, exemplarele tinete au o culoare argintie deschisa cu spatele verde inchis negru, crescand, se coloreaza in functie de mediul in care traiesc, pot ramne tot argintii, pot fi aurii aramii sau chiar brum maro inchis.
Platica poate fi caracterizata ca un peste pasnic, sperios, timid, se hraneste cu viermi, larve acvative, icre, crustacee si moluste mici si plante. Exemplarele mari devin agresive si se hranesc si cu pestisori.
In perioada de reproducere, masculului ii apar pe cap si pe spate niste tuberculi albi, numiti butoni de imprerechere. Primavara, cand apa ajunge la o temperatura de 18 grade, cardurile de platici cauta ape mici, bogate in vegetatie si incep "bataia" de depunere.

Obletele

Oblete (Chalcalburnus Chalcoides)

Răspândit în toate apele stătătoare, se regăseşte inclusiv în bazine de acumulare, preferând zonele curate şi cu adâncimi mari.
Are gura îndreptată în sus, oblică, cu falca de jos ieşită în afară. Capul lunguieţ şi subţire, argintiu pe părţile laterale şi verde albăstrui pe spinare. Prevăzut cu şiruri de solzi mărunţi, poate fi văzut în zilele cu soare, în bancuri la suprafaţa apei, cu aparenţa unor mici săgeţi argintii, sau a unui snop de artificii.
Ca lungime poate ajunge până la 15 - 17 cm, cei obişnuiţi fiind cei de circa 10 cm.
Poziţia gurii arată că se hrăneşte la suprafaţă, forma corpului demonstrând agilitate, fiind vorba de un peşte mereu în căutare de hrană. Nu pregetă să atace insecte mici, făcând sărituri afară din apă, alteori scufundându-se în adânc în căutarea hranei.
Aparent nepretenţios la pescuit după părerea mai multor pescari, obletul este un peşte ce pune probleme, fiind uşor de capturat primăvara când, flămând după hibernare, cade uşor în cârligul undiţarului. Vara însă se retrage la apă adâncă făcând astfel ca momirea şi prinderea lui să devină o adevărată artă.
Se hrăneşte cu insecte mici căzute în apă, dar preferă larvele roşii de chironomus, viermuşii, planctonul, insectele acvatice şi larvele lor, precum şi crustaceele.
In funcţie de cele descrise, primăvara îl vom găsi în mal la 4-5 m distanţă sau ceva mai departe, iar vara îl vom regăsi în larg, între 10 cm şi un metru adâncime, această din urmă situaţie pretinzând o o nadă "lifting" (între ape).
Atenţie! -după momirea bancului, pescarul trebuie să aibă o cantitate de nadă suficientă pentru a-1 menţine. In acest caz, la interval de 5-10 minute va arunca în zona plutei, mixtură atât cât cuprinde între degetele mâinii.
Odată pierdut, dat fiind că circula în bancuri, e nevoie din nou de un timp îndelungat până la aducerea lui în zona de pescuit.
Se capturează şi cu paste pe bază de miez de pâine, faini de biscuit, pesmet sau porumb măcinat.
Având în vedere dimensiunea gurii, se vor folosi cârlige mici nr.: 18-20-22.Varga trebuie să fie uşoară, de 3-4 m, cu linie din fir de nylon de 0,08 - 0,12 mm, cu plută fină 0,3 - 0,5 g şi plumb adecvat. Pluta trebuie să fie aerodinamică pentru a nu produce plescăit puternic, evitând astfel riscul de a alunga bancul. Muşcătura obletului este rapidă, deci necesită atenţie maximă din partea pescarului, care va înţepa instantaneu, odată cu mişcarea sau scufundarea plutei.
Din punct de vedere culinar, este un peşte gustos ce poate fi prăjit crocant sau, după reţetele din diverse cărţi de gastronomie, poate fi marinat, devenind un deliciu în perioada de iarnă.
Sub alt aspect, poate reprezenta o momeală excelentă pentru, ştiucă, şalău, avat, biban, iar acolo unde este cazul şi pentru somn. Poate fi folosit: viu, bucăţică sau conservat.
Rezultate bune dă şi musca artificială pe ac nr.18.
Lungimea minima admisa a obletelui ce poate fi retinut dupa capturare este de 12 cm.

Păstrăvul

Pastrav Indigen-Fario (Salmo Trutta Fario)

Se gaseste cu precadere in regiunea paraielor de munte si in unele lacuri alpine.
Are corpul plin, de forma unui fus, musculatura foarte puternica, botul scurt, gura mare dotata cu dinti foarte puternici. Pe spinare, spre regiunea cozii, dupa inotatoarea dorsala, se afla o inotatoare mica, grasa, neteda, numita inotatoarea adipoasa - caracteristica principala a tuturor salmonidelor. Are solzii mici. Talia este cuprinsa intre 20-40 cm, iar greutatea de la 150 g pana la 3-4 kg. In mod exceptional s-au intalnit exemplare de 10-12 kg.
Coloratia este variabila, depinzand de fundul apei, vegetatie, temperatura, varsta, sex. De obicei, spinarea bate in verde masliniu stralucitor si este presarata neregulat cu pete mici, rotunde, negre si rosii, tivite cu un cerculet albicios; burta este alb-galbuie. Aceleasi pete rotunde, negre si rosii se gasesc si pe aripioara dorsala. In perioada reproducerii, culoarea este in general mult mai aprinsa.
Traieste in ape repezi, limpezi, bine oxigenate cu temperaturi ce nu trec vara de 22 grade C, isi gaseste in timpul zilei adapost sub scobitura taiata de apa in maluri, sub stanci, radacini de arbori, bolovani, precum si in fierberea inspumata a bulboanelor. Este prudent, paraseste adapostul pentru a pandi si vana insectele ce zboara deasupra apei in miez de zi sau in amurs si inaintea unei ploi.
Lacom, bun inotator si acrobat, sare din ascunzisul sau cu multa precizie, atacand din zbor insectele ce planeaza deasupra apei. Se hraneste si cu larvele unor insecte ce stau ascunse in malurile apelor. La o varsta mai inaintata, in caz de nevoie, ataca si semenii lui mai mici sau alti pesti invecinati. Daca nu are suficienta hrana, paraseste salasul stabilit, urcand urcand spre alte locuri mai bogate ale paraului.
Se pescuieste cu musca artificiala, pipaind apa, cu momeli artificiale (pipaind apa sau la fund cu struna plumbuita) sau cu momeli naturale (rama rosie, cosas, carabus, musca de urzici, vierme de brad, pestisori mici ca boisteanul si zglavoaca).
Pescuitul la musca artificiala se refera la metoda in care pescarul foloseste o varga si o mulineta adecvate, pentru ca prin intermediul unui snur relativ greu (in comparatie cu celelalte tipuri de fire folosite in general in pescuitul sportiv), terminat cu un forfac monofilament, sa arunce la distanta muste artificiale, relativ usoare, care sa atraga pestii. In pescuitul la musca, tehnica de lansare este diferita de cea obisnuita in celelalte stiluri de pescuit. Greutatea snurului (derulat in prealabil de pe tamburul mulinetei) incovoaie varga in momentul in care pescarul o misca impreuna cu o parte din snurul derulat spre spate; apoi, miscarea spre inainte, indreapta snurul si se continua cu derularea lui in fata, energia inmagazinata in varga se transmite snurului, care este urmat de musca artificiala ce se aseaza usor pe apa (daca forfacul de monofilament intre snur si musca a fost bine ales).
Pescuitul la buldo este o tehnica intermediara rezumata ca pescuit la musca cu echipament de naluci; echipamentul este constituit din buldo (o bula transparenta din plastic care trebuie sa permita atasarea si blocarea pe fir, precum si lestarea sa prin admisia apei controlata), o varga de minim 2,10 m, usoara, cu varful elastic, la care se ataseaza o mulineta mica cu fir monofilament de 0,16-0,22mm. Se trece firul prin buldo si se leaga musca la capatul sau la minim 60 cm distanta. Rezultate bune cu acest tip de pescuit se obtin daca musca pluteste in curent aval de buldo iar lansarea se face mult deasupra locului in care presupunem ca ar fi pastravii, pentru a nu-i speria.
Pescuitul cu naluci la pastrav se aseamana cu tehnica de pescuit a altor specii, difera doar echipamentul. Se folosesc lansete din carbon de buna calitate cu lungimi cuprinse intre 1,80-2,40, cele mai scurte pe rauri mici sau din barca, cu actiune 2-8 g, fir monofilament de 0,12-0,20mm pus pe o mulineta usoara (200 g) care sa echilibreze lanseta si respectiv 10-30g, fir monofilament 0,20-0,28 mm, mulinete medii (250g), preferabil cu frana frontala si tamburi mari pe lac, la trena sau pe rauri cu debit consistent. Nalucile preferate la pastrav sunt linguritele rotative, oscilante, woblerele si twisterele.
Lungimea minima admisa a pastravului ce poate fi retinut dupa capturare este de 20 cm.

Scobarul

Scobar (Chondrostoma Nasus)

Este un peste de apa curgatoare, cu corp alungit, usor turit lateral, de culoare cenusiu-verzuie pe coama, ce devine alba spre burta. Are aripioarele rosii, mai putin aripa dorsala, ochii au irisul galben-auriu cu o pata rosie.
Traieste in ape curgatoare, limpezi, reci, cu sol tare si neregulat, format din pietris, argila sau nisip.
Echipamentul necesar pentru prinderea scobarului este format dintr-o varga de 3-4 m, fir subtire dar rezistent de 0,15-0,18, pluta foarte usoara. Plumbul adecvat plutei va fi la 15-17 cm de acul legat pe nailon de 0,10-0,14.
Ca momeala putem folosi viermusul dar si cocoloase de mamaliga indulcita, miez de paine, cubulete de cartof fiert sau cuburi crude tinute 4-5 ore in zahar pudra.
Lungimea minima admisa a scobarului ce poate fi retinut dupa capturare este de 20 cm.

Mreana

Mreana (Barbus Barbus)

Este un peste puternic, cu corpul lung si cilindric, gros chiar si spre coada, cu o culoare brun-verzuie pe spate, care se deschide treptat spre burta alba sau galbuie. Are gura tuguiata, prevazuta cu 4 mustati groase doua mai mari pe buza de sus si doua mai mici pe buza de jos, subliniate de un fir rosu. Coada se termina ascutit la capete, departe de aripioarele rosii de pe burta.
Mreana poate fi gasita in Tisa, Somes, Crisuri, Tarnave, Jiu, Arges, Olt, Siret, Prut precum si in alte ape din tara. Sta la adancime in curenti, adapostindu-se dupa bolovani sau alte obstacole care-i asigura un adapost.
Se hraneste cu larve, crustacee sau material vegetal.
Timpul bun de pescuit incepe din a doua jumatate a lunii februarie si tine pana la sfarsitul lunii martie, in zile caldute si cu cer acoperit de nori.
Se pescuieste bine in ape tulburi in mod special cu rama dar se pot folosi si alte momeli cum ar fi bucati de cascaval vechi, viermusi de carne, coropisnita matura sau larva, slanina, bucatele de pestisor.
ATENTIE! NU CONSUMATI ICRE DE MREANA!
Lungimea minima admisa a mreanei ce poate fi retinuta dupa capturare este de 27 cm.

Bibanul

Biban (Perca Fluviatilis)

Peste rapitor cu comportament sedentar.
Caracteristici: - lungimi cuprinse intre 10 si 30 cm (exceptii 30-35 cm) si greutate de la 50–500 g (exceptii peste 2 kg). Corp comprimat si foarte inalt. Ghebul porneste dupa uperculii ascutiti, are solzi marunti si zimtati care sunt bine prinsi in piele, linia laterala este aproape paralela cu linia spatelui, urmandu-i curba. Are o culoare inchisa, cu dungi caracteristice si reflexe predominante de verzui-cenusiu metalizat. Pe laterale are 5-9 dungi verticale de culoare mai inchisa. Aripa dorsala este prevazuta cu spini si foloseste ca sistem de autoaparare. In momentul depunerii icrelor, acestea sunt expulzate sub forma unui sirag de margele, lungi de 1-2 m si imbracate intr-o camasa gelatinoasa, pe care le aseaza prin miscari circulare langa mal.
Il gasim atat in apele stagnante cat si in cele curgatoare, in Delta si chiar in mare, in apele mai putin sarate din fata gurilor de varsare.
Poate fi pescuit tot timpul anului, chiar si iarna la copca. Se folosesc momeli naturale vii sau moarte, se prinde la naluci si la dandineta, pestisori argintii, boarta, plevusca, buchet de rame, dar si la bucatica. O momeala buna sunt proprii pui sau cei de Sorete (Biban soare).
Sculele folosite in cazul momelilor naturale sunt usoare, de 5-6 m, sau lansete de rapitor cu actiuni cuprinse intre 5-15 g. Poate fi urmarit la pluta, pluta culisanta sau la miscarea varfului de lanseta, mai ales in cazul nalucilor.
Lungimea minima admisa a bibanului ce poate fi retinut dupa capturare este de 12 cm.

Biban Soare (Lepomis Gibbosus)

Regina sau Sorete – il gasim in aproape toate baltile din lunca Dunarii, in Delta si in apele de campie, legate de cursurile curgatoare. Este un peste de fund, atras de zone nisipoase si maloase.
Are un colorit frumos si se aseamana la anatomie cu bibanul.
Reprezinta o momeala excelenta pentru bibanii mari.
Nu exista restrictii privind dimensiunea capturii.

Carasul

Carasul

Clasa: Actinopterygii. Ordinul: Cypriniformes. Familia: Cyprinidae.
Denumire in engleza: Prussian carp.
Denumiri populare: Caras, carasa.
Dimensiuni:
Varsta (ani): 1 2 3
Lungimea: (cm) 5-8 10-15 15-25
Greutatea (g): 50 80-150 150-300

Atata greutatea cat si dimensiunile sunt evident influentate si de bogatia hranei. In crescatoriile de crap si in general in Delata Dunarii il gasim destul de frecvent la peste 400 sau chair 800g, in cazuri exceptionale 2-3 kg si pana la 45-50 cm.

Raspandirea: Se pare ca originea acestui peste este in nordul Asiei, de unde s-a raspandit in toata China ca peste ornamental (rosu-auriu) iar apoi in toata lumea, practic ramanand foarte putine zone in care acest peste nu este prezent.
Nu se stie clar daca rapandirea sa ca forma argintie este adaptarea la mediul European (aici a fost introdus prima data dupa China) sau a fost adus ca forma gata adaptata (argintie).
In anumite conditii s-au descoperit forme rosiatice sau chiar aurii rosiatice si in salbaticie, se pare ca PH-ul apei influenteaza foarte mult culoarea acestui peste..

Descrierea si modul de viata: Coloratia solzilor depinde foarte mult de apa in care traieste, astfel in ape maloase solzii bat in negru (mimetismul natural), in ape bogate in vegetatie culoarea sa bate in verde masliniu sau verde auriu, in ape foarte limpezi, bogate in hrana, culoarea carasului este maroniu aurie. Are un cap ce seamana la prima vedere cu al crapului dar evident ii lipsesc mustatile iar forma gurii este obtuza, cu buze subtiri.

Hranirea: Nici hrana nu face exceptie de la marea adaptabilitate a carasului, larve, crustacee, vegetatie, moluste, icre toate pot fi mancate de acest peste. Desi varietatea de hrana difera de la o apa la alta (delta, balti, rauri, lacuri de munte) carasul nu are nici o problema in a se hrani.
Carasul este un peste absolut uimitor din punct de vedere stiintific, poate trai in ape foarte sarace in oxigen, intre niste limite ale PH-ului pe care putini pesti le suporta, poate trai zile intregi in ape scazute, doar in noroi, rezista uimitor de mult fara hrana si se adapteaza cu usurinta la orice fel de conditii de hranire, se poate imperechea cu alti pesti din familia ciprinidelor, urmasii fiind intotdeauna carasi. Din cauza acestei rezistente deosebite si a cresterii relativ rapide a fost introdus in foarte multe crescatorii (ferme piscicole) din fosta URSS si de la noi (in perioada comunista). Departe de a fi un peste folositor, carasul are tendinta de a destabiliza mediul in care se adapteaza, astfel, se pare, ca el este direct raspunzator de disparitia endemicei caracude, in arealul careia a intrat. Motivele sunt multiple, concurenta la hrana, carasul fiind mult mai indrazanti si mai rapid, depunerea incrucisata in urma careia nu au rezultat decat carasi etc. In Delta Dunarii s-a observat chair fenomenul de urmarire a femelelor de crap de catre masculii de caras si varsarea laptilor peste icrele crapilor sau chiar mancarea icrelor de crap.
In apele de munte este o adevarata pacoste, odata intrat intr-un lac de munte carasul distruge in cativa ani populatia de salmonide. Este bine stiut ca pastravii depun icrele toamna iar puii ies in primavara, ei bine, cat este iarna de lunga cardurile de carasi umbla neostenite in cautarea icrelor pe care le mananca.

Pescuitul carasului
Datorita largii raspandiri la noi in tara, pescuitul carasului poate fi numit un sport national, este vanat prin toate stilurile de pescuit: la varga, la sheffield sau cu lanseta pe fundul apei. Foarte multe crescatorii isi bazeaza productia de peste pe obisnuitul caras asa ca in foarte multe locuri este singura oferta facuta pescarilor sportivi.

Dimensiunile legale ale pestilor

D I M E N S I U N I L E
minime ale pestilor si ale altor vietuitoare acvatice care pot fi pescuite si dimensiunile minime ale ochiurilor uneltelor de pescuit

• Dimensiunile minime, în centimetri, ale pestilor si ale altor vietuitoare acvatice, care pot fi pescuite în apele de suprafata din România, inclusiv în Marea Neagra, sunt urmatoarele:
1.1 Avat (Aspius aspius)-----------------------------------------30
1.2 Aterina (Atherina mochon) ---------------------------------7
1.3 Babusca (Rutilus rutilus) -----------------------------------15
1.4 Batca (Blicca bj.erkna) --------------------------------------15
1.5 Biban (Perca fluviatilis) -------------------------------------12
1.6 Crap (Cyprinus carpio) --------------------------------------35
1.7 Caras (Carassius auratus) -----------------------------------15
1.8 Caracuda (Carassius carassius) ----------------------------17
1.9 Cosac (Abramis sp.) -----------------------------------------25
1.10 Clean (Leuciscus cephalus) -------------------------------25
1.11 Cega (Acipenser ruthenus) --------------------------------45
1.12 Coregon (Coregonus sp.) ----------------------------------22
1.13 Calcan (Scophthalmus maeoticus) -----------------------40
1.14 Cambula (Pleuronectes, Platichthys flesus) ------------20
1.15 Chefal (Mugil sp.) -------------------------------------------25
1.16 Fusar (Aspro streber) --------------------------------------12
1.17 Gingirica (Clupeonela cultiventris) -----------------------7
1.18 Hamsie (Engraulis encrasicholus) ------------------------7
1.19 Lin (Tinca tinca) --------------------------------------------25
1.20 Lipan (Thymallus thymallus) ----------------------------25
1.21 Lostrita (Hucho hucho) -----------------------------------65
1.22 Morunas (Vimba vimba) ----------------------------------25
1.23 Mreana (Barbus barbus) ----------------------------------27
1.24 Morun (Huso huso) --------------------------------------170
1.25 Nisetru (Acipenser g.ldenstaedti) ---------------------140
1.26 Oblete (Alburnus alburnus) ------------------------------12
1.27 Platica (Abramis brama) ---------------------------------25
1.28 Pastrav (Salmo sp.) ---------------------------------------20
1.29 Pastruga (Acipenser stellatus) ------------------------100
1.30 Rosioara (Scardinius erythrophthalmus) -------------15
1.31 Rizeafca (Alosa caspio) -----------------------------------15
1.32 Sabita (Pelecus cultratus) --------------------------------20
1.33 Rechin (Squalus acanthias) -----------------------------100
1.34 Scobar (Chondrostoma) ----------------------------------20
1.35 Somn (Silurus glanis) --------------------------------------50
1.36 Scrumbie de Dunare (Alosa pontica) --------------------22
1.37 Scrumbie albastra (Alosa maeotica) --------------------23
1.38 Stavrid (Trachurus mediteraneus) ----------------------12
1.39 Salau (Stizostedion sp.) -----------------------------------40
1.40 Stiuca (Esox lucius) ---------------------------------------40
1.41 Sip (Acipenser sturio) -----------------------------------110
1.42 Sprot (Spratus spratus) ------------------------------------7
1.43 Vaduvita (Leuciscus idus) -------------------------------30
1.44 Viza (Acipenser nudiventris) --------------------------100
1.45 Raci (Astacus sp.) -------------------------------------------9
1.46 Scoica de râu (Unio pictorum) ----------------------------8
1.47 Broaste (Rana sp.) -----------------------------------------30g/buc.

Marimea pestelui stabilita pentru pescuit este determinata prin masurarea distantei de la vârful botului pâna la baza înotatoarei caudale.
• Speciile de pesti care nu sunt prevazute la pct. 1. sunt libere la pescuit la orice dimensiune.
• Puietul si pestele pescuit sub dimensiunea minima din speciile stabilite la pct. 1. vor fi deversate în mod obligatoriu în apa, în stare vie.
• La pescuitul comercial efectuat în toate baltile din Delta si lunca inundabila a Dunarii, Complexul RazelmSinoe, lacurile litorale, baltile si lacurile de acumulare, pentru toate uneltele admise la pescuit se permite un procent de pesti sub dimensiunile minime de cel mult 10% socotit la numarul de bucati.
• La pescuitul cu vintire si taliene de balta se admite un procent de pesti sub dimensiunile minime de cel mult 2% socotit la numarul de bucati.
• La pescuitul marin se admite un procent de pesti sub dimensiunile legale din totalul cantitatii pescuite de 5% pentru scrumbie de Dunare si de 20% pentru chefal, stavrid si scrumbie albastra.
• Dimensiunile minime ale ochiurilor la uneltele de pescuit sunt urmatoarele:
a) 2,4 cm la Dunare, balti, lacuri, râuri colinare si de ses si în Delta Dunarii;
b) 4,0 cm în Complexul Razelm-Sinoe, în ghiolurile si baltile din delta si în lacurile litorale;
c) - pescuitul activ (traul):
• sprot 2a - 0,7 cm;
• hamsie 2a - 0,10 cm;
• stavrid 2a - 0,12 cm;
- pescuitul stationar (unelte pasive):
• la talian 2a - 0,8 cm;
• la setca 2a - 0,100 cm.

Şalăul

Salau (Stizostedion Lucioperca)

Se gaseste preponderent in Dunare si baltile ei, dar si in raurile mari din tara noastra, in lacuri si bazine piscicole. Ii plac apele limpezi, apele cu suvoaie domoale si vartejuri linistite, bazinele, zonele unde fundul este tare, nisipos sau piatra. Se gaseste si la baza picioarelor de poduri, baraje, sub butucii scufundati, unde pandeste si ataca prada, formata din obleti, rosioare, babusti si chiar pui de mreana.
In apele stagnante este mult mai greu de prins decat in cele curgatoare, fiind mult mai vigilent.
Hrana consta in tot ce este de origine animala de sub apa – raci, broscute, viermi, insecte, preferand totusi pestisorii mentionati. In functie de marime, prefera anumite specii: exemplarele mari prefera obletii.
Caracteristici: are corpul hidrodinamic, cu cap alungit si gura mare, prevazuta cu dinti pe ambele falci si numerosi altii pe cerul gurii. Prezinta doi canini pe ambele maxilare, cu care isi prinde prada. Are doua aripioare dorsale intrerupte si garnisite cu tepi. Culoarea este verde-cenusie pe spate, cu dungi mai inchise ce se pierd spre linia mediana, restul corpului fiind alb-argintiu metalizat. Atinge lungimi de 30-60 cm cu exceptii de 1 m si 7-8 kg.
Ziua se gaseste pe fundul apei, dar si spre suprafata. Ataca din larg spre mal, la distante relativ mici de acesta, la cca. 5-6 m.
Unelte folosite: lansete cu actiuni de pana la 60g in cazul momelilor vii, si semirigide de 15-30 sau 20-40g la naluci. Fire de buna calitate, cu grosimi intre 0,15-0,25mm, preferabil fluorescente si textile. Se recomanda pescuitul la twister, care este activ si necesita succesiuni de aruncari. La recuperare, prin modulari si manuiri de lanseta, se va incerca imitarea unei miscari cat mai reale a momelilor artificiale.
Momelile vii trebuie lansate usor pentru a ajunge sub apa cat mai viguroase.
Primavara si toamna sunt cele mai prolifice pentru pescuitul salaului. Vara il gasim in locuri umbroase sau in zile ploioase si innorate.
Caracteristici: lipsa caninilor de pe maxilare; are 8 dungi transversale bine delimitate, inchise la culoare si mai late. Prima aripioara dorsala este galben-portocalie. Lungimea 15-30 (rar 50 cm). Corpul puţin mai scurt decât la şalău, dar cu solzi mai mari. La noi se gaseste în Dunăre şi bălţile sale, în Razelm, în râurile interioare, convieţuind cu specia precedentă şi în mare, în faţa gurilor Dunării.
Metodele de prindere si hrana sunt asemanatoare cu cele ale salaului.
Lungimea minima admisa a salaului ce poate fi retinut dupa capturare este de 40 cm.

Monturi cu pestisor mort

1. Montura pentru pescuit pe fundul apei (tirette)

Accesorii necesare:
- plumb cu greutatea de 10-25 gr., fusiform sau in forma de picatura. De preferinta cu tub de plastic in interior. Folosesc in general plumb fusiform in zonele in care structurile subacvatice constau in bolovani, betoane, fieraraie, etc si in forma de picatura acolo unde agataturile sunt butuci scufundati, crengi tifisuri, etc.
- opritor din cauciuc, inchis la culoare;
- vartej solid;
- pentru forfac fir monofilament, transparent sau de culoare apropiata de cea a apei, ori fluorocarbon cu grosimi intre 0,30 si 0,45 mm. Grosimea firului o adaptez in functie de frecventa agataturilor, de tipul structurilor, de turbiditatea apei, de posibilitatea ca pestisorul sa fie atacat de stiuca; (ex: RTM, Colmic Fender, Tubertini Gorila, Sufix Xcelon etc.)
- carlig triplu, a carui marime trebuie corelata cu marimea pestisorului momeala. Pentru pesti de 8-10 cm utilizez carlig nr.6. (VMC 9649 BZ – de culoarea bronzului sau VMC 9649 RD – rosii). Se poate folosi si carlig simplu acolo unde agataturile sunt mai dese (Gamakatsu F-314 nr.4 sau 6).
- material flotant (optional). Poate fi din cel gasit in comert, folosit in realizarea monturilor de crap, sau improvizat din talpa unui slap, dintr-un covoras pentru baie etc.

Realizarea monturii:
Se trece firul principal prin plumb si prin opritorul de cauciuc, dupa care se leaga vartejul cu nodul grinner sau blood (vezi Aventuri la Pescuit nr.30, pag.34-35). De celalalt ochet al vartejului se leaga forfacul folosind acelasi nod.
Lungimea medie a forfacului este de 40-60 cm. Un forfac mai scurt face ca evolutia pestisorului sa fie mai sacadata si mai putin ampla pe verticala, pestisorul evoluind foarte aproape de substrat. Creste astfel riscul agataturilor, dar poate fi mai „la indemana” pentru salau.... Un forfac mai lung da pestisorului o evolutie sinuoasa, cu amplitudine mai mare, pe gustul unor salai mai activi. La celalat capat al forfacului se face o bucla pe care se va atasa carligul triplu.
Cu o croseta de genul celor folosite la crap se trece firul prin pestisor si se scoate in zona aripioarei anale sau prin spate, dupa care se ataseaza carligul. Un sfac al acestuia se introduce in pestisor, de preferinta intr-o zona cu mai multe oase.
In cazul in care montura este realizata cu carlig simplu, acesta va fi introdus prin narile pestisorului sau prin cap, de jos in sus. In sfarsit, varful carligului se poate trece prin buza pestisorului iar varful acestia se introduce in zona aripioarei dorsale fara a-l mai scoate in afara (in genul monturii texas, vezi Aventuri la Pescuit nr.31, pag.78).
Montura se poate echilibra cu ajutorul materialului flotant astfel incat densitatea ei sa fie apropiata de cea a apei (fara a lua in calcul plumbul, bineinteles). Forfacul se trece prin flotor cu ajutorul crosetei, inaintea pestisorului. In functie de marimea flotorului, pestisorul va pluti intre ape sau se va scufunda incet, crescand astfel durata evolutiei pe verticala.

Utilizare:
Montura poate fi folosita de pe mal sau din barca, atat pe ape statatorare cat si curgatoare, pentru explorarea unor zone intinse in cautarea structurilor subacvatice, precum si pentru tatonarea acestora din urma.
Jucarea pestisorului se face din varful vergii, fara a ridica plumbul mai mult de cativa centimetri de pe fund, cu stopari de cateva secunde. In ape curgatoare trebuie luat in calcul si curentul, care prelungeste evolutia momelii intre ape si o face sa se miste chiar si atunci cand plumbul sta pe loc. De asemenea, se poate obtine o evolutie incitanta folosind un flotor corelat cu marimea pestisorului. Incepatorilor care doresc sa deprinda pescuitul cu aceasta montura le recomand sa se joace putin cu ea la mal, in apa mica, pentru a-i vedea evolutia si a-i gasi cadenta.
Frecventa agatarii monturii o apreciez ca fiind medie, dar simplitatea ei face ca pierderile de materiale si de timp pentru legarea alteia noi sa nu fie deranjante.

2. Montura pentru pescuit pe verticala

Accesorii:
- plumb in forma de tigareta cu vartej, cu greutatea de 10-25 gr.;
- opritor din cauciuc, inchis la culoare;
- opritor din material plastic, inchis la culoare;
- vartej cu bila culisanta, pentru realizarea monturii hellicopter;
- pentru forfac fir monofilament, obisnuit sau fluorocarbon, transparent sau de culoare apropiata de cea a apei, cu grosimi intre 0,25 si 0,35 mm.
- carlig triplu, a carui marime trebuie corelata cu marimea pestisorului momeala. De asemenea, se poate folosi si carlig simplu acolo unde agataturile sunt mai dese.
- material flotant (optional).

Realizarea monturii:
Se ia o bucata de fir monofilament si se leaga de vartejul plumbului cu nodul nodul grinner sau blood. Capatul liber se leaga in acelasi fel de vartejul cu bila. Lungimea firului trebuie corelata cu inaltimea structurilor subacvatice.
Apoi se trece firul principal prin bila vartejului, prin opritorul de cauciuc si prin cel din material plastic. In prelungirea firului principal se ataseaza forfacul cu ajutorul unui nod dublu grinner. La celalalt capat al forfacului se leaga o bucla de care vom atasa carligul.
Forfacul se trece prin pestisor cu croseta, dupa care se ataseaza carligul in modul descris mai sus. Adancimea la care va evolua pestisorul momeala este data de cele doua variabile: lungimea firului de care este legat plumbul si lungimea forfacului.
Si in cazul acestei monturi se poate folosi material flotant.
Este indicat ca firul cu care este legat plumbul sa fie mai putin rezistent decat firul principal si decat forfacul, intrucat plumbul se agata cel mai des.

Utilizare:
Cu aceasta montura se pescuieste in special din barca, pe ape curgatoare dar si statatoare, deasupra si in jurul structurilor: praguri, butuci, tufisuri scufundate, bolovani etc. Se poate folosi si de pe mal in locurile unde apa este adanca in apropierea malului, cum ar fi malurile exterioare ale meandrelor raurilor, consolidate sau nu, cuptoarele sapate de curent in malurile raului, gropi de balastiera s.a.
Montura se joaca aproape pe loc, cu ridicari si coborari repetate, din varful vergii, fara a recupera prea mult fir, cu opriri mai lungi intrucat evolutia pestelui momeala intre ape este mai ampla.
Frecventa agataturilor este mai scazuta decat in cazul monturii anterioare.

3. Montura Drachkovitch

In magazinele de pescuit se gasesc monturi gata facute, unele mai bune altele mai putin bune, produse de diferite firme. Pentru cei mai indemanatici, care doresc sa si le realizeze singuri, iata cateva accesorii necesare:
- plumb cu doi ocheti, de 6/10 gr. Se poate utiliza un plumb despicat in care se introduce o agrafa de birou, dupa care se strange cu patentul;
- sarma de 1 mm grosime;
- sarma subtire, oteloasa. Cea din interiorul unui cablu de frana e perfecta;
- doua carlige triple a caror marime trebuie corelata cu marimea pestisorului mort. Pentru un pestisor de 8-10 cm. este potrivit nr.8;
- sarma de cupru pana la 1mm grosime.

Realizarea monturii:
Sarma groasa de 1 mm se indoaie cu patentul in forma de V, cu unul din capete putin mai lung. Dimensiunea acestui V trebuie sa fie putin mai mica decat cavitatea toracica a pestisorului momeala. Capatul mai lung se leaga de ochetul plumbului.
Apoi cu sarma subtire si oteloasa se leaga carligele triple si se ataseaza de ochetul plumbului. In cele din urma se leaga de ochetul plumbului aprox 20 cm de sarma de cupru.
Pestele se fixeaza in montura astfel: i se introduce prin gura sarma in forma de V dupa care se trage putin de montura pentru ca varful liber al V-ului sa patrunda corpul pestelui. Se fixeaza carligele triple in partile laterale ale pestelui si apoi se matiseaza in zona operculilor.
Montura este recomandata in ape cu mai putine structuri, mai ales din barca, dar si de pe mal, pentru pescuitul in apropierea fundului sa intre ape.
Evolutia ce trebuie imprimata monturii este asemanatoare cu cea a jigului, atunci cand se pescuieste pe fund, sau a oscilantei la pescutul intre ape.
Frecventa agataturiloe este destul de mare. De aceea se poate folosi si in varianta cu un singur carlig triplu.

Avat 2006 Ep. 1

Primul episod din seria Avatii
(Primul avat prins la Fagaras pe Olt)