Roşioara

Rosioara (Scardinius erythrophtalmus)

Denumirea stiintifica : Scardinius erythrophtalmus

Denumiri populare : rosioara, babusca rosie

Familia : cyprinidae Raspandire Rosioara este raspândita în apele Europei, din Suedia panaîn Mediterana si Asia Mica.

În România se gaseste în aproape toate apele statatoare de deal si ses, precum si în râurile din aceeasi zona. Dimensiuni Lungimea medie a acestui peste este de 20-30 cm, dar sunt si exceptii de 35 cm, iar greutatea de 200-300 g, cu maximul pâna la 1- 2 kg.

Descriere

Numele rosioarei vine de la culoare rosie a inotatoarelor.Are corpul comprimat lateral, acoperit cu solzi mari si bine fixati în piele. Botul este scurt, gura mica, terminata oblic, îndreptataîn sus (adaptare la pescuitul în straturile superioare ale apei) si lipsita de mustati. Înotatoarea dorsala este situata mult înapoi dupa înotatoarele ventrale. Culoarea pe spate este albastru închis cu nuante de verde sau cafeniu, iar laturile corpului si burta sunt argintii. Înotatoarele, caracteristice acestui peste, sunt de un rosu aprins, cu exceptia dorsalei. Ochii sunt aurii si nu rosu-galbui ca babusca, cu care este deseori confundata. Mod de viata Este un peste sedentar, simtindu-se în largul lui în baltile cu vegetatie abundenta. În râuri îl gasim mai ales în sectoarele cu un curs mai lent. Traieste în cârduri formate din exemplare de dimensiuni apropiate. Rosioarele "serioase" (mai mari de 0,5 kg) umbla singure. Vara si toamna, pâna la caderea vegetatiei, o gasim în mijlocul vegetatiei, în culoarele dintre nuferi. De aici pândeste caderea insectelor în apa, tântari, muste, mici gaze. Alaturi de acestea manânca larve de insecte, viermi, melci, precum si plante acvatice. Înmultire Are loc in perioada aprilie - iunie, la o temperatura a apei în jur de 18 grade Celsius. În perioada de împerechere, masculii au culorile mai accentuate. Momeli Momelile folosite cu succes la pescuitul rosioarei sunt viermusii albi de carne, râmele mici, larvele de "libelule", bucatelele de pâine, aluaturi diverse. În timpul verii o momeala "prinzatoare" o constituie cosasii. Rosioara, fiind un peste care vâneaza la suprafata apei, poate fi pescuit si cu muste artificiale, mai ales exemplarele mari.
Se foloseste îndeosebi nadirea de apel, câteva firimituri la 8- 10 lansari. Varga va fi telescopica, cu o lungime de 4-7 metri, cât mai usoara. Rosioara se poate pescui si cu undita rubesiana, de 9- 12 metri, atunci când conformatia lacului o impune (mal putin adânc, plin de vegetatie, cu distanta mare pâna la primele ochiuri de apa). Lanseta se foloseste mai putin la pescuitul rosioarei. Cel mai folosit este firul monofilamentul de 0,12-0,15 în general, un pic mai gros acolo unde ne asteptam la exemplare mai mari sau agatarile în vegetatie sunt frecvente. Pentru pescuitul "la pipait" nailonul va fi mai subtire, 0,10-0,12. Pluta va avea o portanta de 0,10-1 gram, în functie de valuri. Formele cele mai utilizate sunt cele tip "morcov" sau"picatura", cât mai sensibile, cu antena si chila de dimensiuni mai mici, de maxim 5 cm.Plumbul :se folosesc 3-4 alice la distanta de 2-3 cm una de alta, exact cât sa lesteze pluta. Atunci când pescuim în apropierea suprafetei apei (20-30 cm) se pune numai o singura alica, imediat sub pluta, care sa o echilibreze. Cârligele folosite vor avea numarul 12-16, cu tija subtire, pentru a nu deteriora momeala.
Metode de pescuit

În timpul verii, dupa prohibitie, rosioara urca la suprafata apei pentru a culege gâze cazute pe apa, printre ierburile acvatice. Este firesc deci ca cele mai utilizate metode de pescuit ale rosioarei sa fie cele la suprafata apei. Se pescuieste fie cu o pluta mica usor lestata, cu cârligul la o adâncime de 20-30 de centimetri, fie fara plumb si pluta, "la pipait", folosind ca momeala o insecta (cosas), sau o bucatica de pâine. Fiind un pescuit "la vedere", prezenta pescarului trebuie sa fie cât mai discreta, evitând ca umbra sa cada pe apa. Toamna, dupa caderea vegetatiei, rosioara coboara spre fundul lacului. Se va folosi o pluta cu o portanta mai mare, cu alicele de plumb montate în apropierea cârligului, pentru a cobori linia rapid la adâncimea dorita. Momeala utilizata va fi buchetul de viermusi albi de carne sau rame mici de gunoi. Iarna, la copca, alaturi de biban, ghibort si babusca se poate pescui ocazional si câte o rosioara, atunci când momeala este un buchet de larve de libelula